Bhutan

Bhutan
Călugăr budist
Jakar Dzong
Punakha Dzong
Trecătoarea Dochula
Mănăstirea Taktsang

    Capitala: Timphu
    Suprafaţa: 38,394 km²
    Limbă: dzongkha
    Monedă: ngultrum

    Tărâmul regatului dragonului este un paradis pentru trekkeri şi un vis pentru cei ce iubesc natura. Cu peste 72% din suprafaţa ţării acoperită de pădure ecosistemul Bhutanului găzduieşte reprezentanţi rari de faună şi floră.
    Această ţară a adoptat turismul cu precauţie cu scopul de a evita pe cât posibil impactul negativ al acestuia asupra culturii şi naturii. Pentru a călători în Bhutan trebuie cumpărate pachete turistice de la companii recunoscute în Bhutan. Numărul de turişti este limitat şi controlat de guvern, datorită lipsei infrastructurii. Acest gen de inaccesibilitate şi protecţie neîntâlnită în alte ţări face din această ţară o destinaţie extrem de râvnită. Industria turismului este întemeiată pe principiul respectării mediului şi a tradiţiilor locale respectiv pe principiul durabilităţii.

    Chiar dacă cercetările arheologice în Bhutan sunt limitate, dovezile de civilizaţie în regiune datează din 2000 IHr. Monpa – aborigenii butanezi  au migrat din Tibet. Numele tradiţional al ţării este Drukyul- Tărâmul  Drokpa (Oamenii Dragoni), ce face referire la o ramură dominantă a budismului existentă şi astăzi în regatul Himalaya.
    Bhutan este ultima naţiune budistă Vajrayana din lume, învăţăturile acestei naţiuni exercitând şi astăzi o puternică influenţă în toate aspectele vieţii. Datorită mediului primordial şi a societăţii armonioase, micul regat Bhutan a fost numit şi "Ultimul Shangrila".

    Bhutan este este un amestec unic de vechi şi nou, un colţ de paradis care se deschide foarte încet lumii moderne păstrând în echilibru balanţa dintre nou şi tradiţii.  
    Bhutan este ultima ţară care a avut acces la televiziune lucru care s-a întâmplat abia în anul 2002.
    Regatul montan al Bhutanului rămâne enigmatic, neatins şi de o spiritualitate extreme de profundă împânzit de mănăstiri spectaculoase şi munţi. Budhismul, religia acestei ţări influenţează fiecare aspect al acestei ţări şi este omniprezent mai ales datorită tradiţionalelor dzong-uri ce punctează peisajele.

    Bhutan este o ţară faimoasă şi datorită timbrelor, foarte căutate de cunoscători. Cel mai bun loc de unde puteţi achiziţiona timbre este sediul biroului filatelic din Phuentsholing.
    În Bhutan există ceea ce se numeşte Institutul Naţional de Fericire. Este mai mult ca o abordare holistică a dezvoltării şi provine din credinţa că scopul principal al vieţii este fericirea interioară. Această idee este folosită din anul 1972.

     

    Climatul Bhutanului variază între zonele montane şi regiunile mai joase. În zonele montane se întâlneşte şi zăpadă pe parcursul anului în timp ce zonele mai joase beneficiază de un climat tropical.
    Musonul îşi face apariţia în iunie şi durează până în septembrie. Acesta aduce cu sine o vreme înăbuşitoare şi mohorâtă.
    Din octombrie până în decembrie şi din februarie până în aprilie vremea este însorită şi caldă în timpul zilei dar rece în unele zone pe timp de noapte.
    Cea mai bună perioadă pentru a vizita Bhutanul este din Octombrie până în Mai când climatul este uscat dar cald. Pe de cealaltă parte între decembrie şi ianuarie zăpada poate bloca accesul în munţi astfel încât excursiile în văile vestice sunt restricţionate. Iernile pot fi foarte reci chiar dacă zilele de iarnă sunt însorite.

     

    Paro
    Frumoasa vale Paro încapsulează frumuseţea şi bogăţia culturală a Bhutanului. Mănăstirea  Taktshang cocoţată pe o stâncă este considerată a fi locul în care Guru Padmasambava a sosit pe spatele unui tigru fiind unul dintre cele mai sfinte locuri ale ţării. Paro este de asemenea un conglomerat de temple vechi şi mănăstiri precum: Rinpung Dzong, Ta Dzong, Rinpung Dzong – locul de desfăşurare a festivalului Paro.

    Rinpung Dzong

    Mănăstirea Rinpung mai este denumită de către localnici ca fiind Cetatea cu multe bijuterii. Construită în 1646 de către Zhabdrung Ngawang Namgyal mănăstirea este plasată pe un deal deasupra orăşelului Paro. Aceasta este legată de podul numit Nemi Yam ce trece peste râul Pa chu  pod de pe care mănăstirea poate fi fotografiată foarte frumos.

    Timphu
    Steaguri de rugăciuni flutură în aer pe măsură ce te apropii de Timphu capitala unei ţări cu un stil propriu unic.Timphu este situată la o altitudine de 2.320 m într-o vale împădurită şi mai este cunoscut sub denumirea de Sangri-La. Un călugăr tibetan a făcut din această ţară un sanctuar al budismului în 1616. Aşezarea a  început să se dezvolte abia în 1961 odată cu regele a cărui nume îl poartă. Oraşul e format din multe clădiri joase cu acoperiş plat puternic decorate cu obloane, balcoane, picturi şi  motive budiste. Orice clădire nouă trebuie să respecte stilul existent deja.  La 8 km de Thimphu pot fi explorate mănăstirile şi templele ţării, Simtokha, cu cea mai veche mănăstire fortificată (Dzong) din Bhutan. Mănăstirea Kharbandi se află pe un deal împădurit, cu vedere spre Phuentsholing, "poarta" spre Bhutan.

    Valea Phobjikha  
    Pitoreasca vale Phobjikha situată  la est de  Wangdue Phodrang este o zonă largă şi netedă în contrast cu restul tării acoperită cu pădure. Satul Phobjikha este dominat de mănăstirea Gangtey Goemba ce datează din secolului 17. Mănăstirea a fost renovată fiind astfel un bun exemplu al aptitudinilor celor mai buni artişti ai Bhutanului. Phobjikha  oferă posibilitatea de a explora pe jos temple şi sate scoase din scenărio antice.

    Punakha
    Punakha este legată de unele din cele mai importante evenimente din istoria Bhutanului. Astfel, acesta îşi merită reputaţia de una dintre cele mai frumoase regiuni din inima culturii buthaneze. Această zonă variază în altitudini de la 1300 m în vale la aproape 3000 de m în apropierea trecătorii Dochhula. Punakha a servit ca şi capitală a ţării din 1637 până în 1907. Dzong-ul de aici este un simbol naţional al Bhutanului unificat.     

    Punakha Dzong
    Strategic plasată la joncţiunea dintre râurile Pho Chu şi  Mo Chu. Biserica a fost construită în 1637 de către Zhabdrung Ngawang Namgyal pentru a avea rolul de centru administrativ şi religios al regiunii. Deteriorată de-a lungul timpului de patru incendii catastrofice şi un cutremur mănăstirea a fost complet restaurată în anii recenţi de către regele Jigme Singye Wangchuck. La această mănăstire turiştii au şansa de a vedea lucrări graţioase de înalte standarde de sculptură în lemn.

    Mănăstirea Taktsang
    Deseori denumită şi Cuibul Tigrului, cu toate că e căţărată pe stânci aceasta are destul de muţi vizitatori. O excursie în Bhutan nu e completă fără vizita la această  mănăstirea Taktsang. Se spune că vizita la această mănăstire te umple cu spiritualitate. Pentru cei care nu sunt atraşi de partea spirituală a acestei vizite probabil îi va tenta latura plină de aventură a acestui monument artistic construit ca un adevărat deliciu pentru hikeri.     

     

    Cetăţenii români care călătoresc în Bhutan au nevoie de viză

    Oferte