China

În centrul ţării se află capitala Beijing, lăcaşul puterii din China şi un bun punct de pornire în călătoria prin Regatul din Mijloc. Universul chinez se învârte în jurul oraşului Beijing iar puterea politică radiază de aici, la fel cum se întâmplă cu legăturile avioanelor, ce zboară aproape oriunde în ţară.

Beijingul nu a fost întotdeauna capitala dinastică, însă lasă impresia că a hotârât soarta Chinei din timpuri memoriale. Oraşul Interzis, inima înconjurată de ziduri a oraşului Beijing, este un labirint misterios, şi totuşi măreţ de înţelepciune şi obiceiuri chinezeşti. În ciuda modernizării în masă Beijing nu duce lipsă de istorie. Oraşul Interzis şi Templul Paradisului sunt două dintre cele mai bune exemple ale arhitecturii erei imperiale din ţinut. Un gard monolitic dar şi un simbol al mentalităţii defensive Mare Zid şerpuieşte dinpre capitală înspre nord. În timp ce extravaganţa palatului de vară este perfectă pentru o zi de vizită.  

 

Oraşul interzis: un adăpost de 32 de hectare pentru împăraţii dinastiilor Ming şi Qing, reprezintă una dintre cele mai atrăgătoare şi mai grandioase comori ale chinezilor. Numele chinezesc în traducere este Oraşul Interzis Purpuriu care nu este o aluzie la culoarea zidurilor ci la Steaua Nordului, aflată în centrul lumii celeste şi simbol al împăratului. Purpuriul este de asemenea o culoare asociată cu regalitatea. Oraşul Interzis reflectă practica Ming de a divide Beijingul în secţiuni fortificate. Aici e vorba despre o serie de clădiri şi săli separate de trecători, exact ca un mic oraş. Se spune că oraşul este compus din 9000 de încăperi şi 800 de clădiri. În oraş sunt foarte celebre cele trei săli mari: Sala armoniei Supreme, Sala Armoniei Mijlocii şi Sala Conservării Armoniei.

 

Piaţa Tiananmen: cuprinzătoarea a Porţii Păcii Celeste este sufletul Chinei. Această vastă suprafaţă pavată cu piatră, scena demonstraţiilor studenţeşti din 1989 şi a apogeului însângerat este un microcosmos ordonat al universului comunist şi o declaraţie colosală a puterii statului. Preşedintele Mao este înhumat aici, iar Parlamentul monolitic chinez supravegheză piaţa. Un amestec pestriţ de clădiri istorice, monumente de prost gust în stilul sovietic precum şi muzee uriaşe flanchează piaţa. Amintim Poarta Păcii Celeste, Mausoleul preşedintelui Mao, Poarta Qianmen, Mare Zid al Poporului, Marele Teatru Naţional etc.

 

Templul Paradisulu: acest exemplu suprem al arhitecturii dinastiei Ming este unul dintre punctele de referinţă cu adevărat preţuite în Beijing. Templul, o diagramă a cosmologiei chinezeşti, este un mesager celest dar şi o emblemă a Beijingului. Aşezat într-un parc vast, de 267 de hectare, la un kilometru şi jumatate distanţă de Poarta Qianmen, această bucată de pământ sacru se află acolo unde împăratul oficia cele mai importante ceremonii şi ritualuri ale anului. La fel ca în cazul tuturor templelor din China structura principală se află de-a lungul axei sud-nord. Edificiul cel mai frapant este înalta şi circulară Sală a Rugaciunii pentru Recolte Bogate-Qiniandian

 

Palatul de vară este format dintr-o serie de temple, pavilioane şi săli în jurul lacului Kunming. Familia imperială a folosit mai demult acest tărâm de basm plin de construcţii inutile, grandioase, drept reşedinţă de vară. Palatul de vară - Yiheyuan a fost conceput în secolul al XII-lea deşi clădirile actuale de aici datează din timpul dinastiei Qing.

 

Născocire inutilă sau realizare splendidă, marele Zid al Chinei inspiră un sentiment de respect amestecat cu teamă. Secţiuni din el au fost restaurate în afara Beijingului însă cea mai mare parte se întinde clătinându-se spasmodic peste China de Nord. Marele Zid încalecă China de la mare, la est, până la capătul ruinat dincolo de Deşertul Gobi, din Gansu. În totalitate zidul are o lungime de 6.430 de km. 

Zidul nu este lucrarea unei singure dinastii. Început în secolul al VII-lea î. de Hr. el doar şi-a primit caracterul gargantuesc sub primul împărat al dinastiei Qin. Zidul a avansat odată cu dinastia Han care a extins şi mai mult eforturile nobile a lui Qinshi Huangdi a cărui cealaltă trainică moştenire au fost războinicii de teracotă. Dinastiile Jin şi Ming au investit o erupere de construcţii entuziastice, în special dinastia Ming a învelit secţiuni ale zidului în cărămidă. Scopurile apărării au fost de a ţine triburile ostile ale nordului în afara Chinei.

La fel ca şi alte simboluri ale diviziunii (Zidul Berlinului, Cortina de Fier şi Cortina de Bambus) zidurile nu mai sunt la modă în această epocă iar Marele Zid are ca scop doar atragerea de cât mai mulţi turişti.   

Un alt obiectiv situat în apropierea Beijingului sunt Mormintele Imperiale. Mormintele împăraţilor din dinastiile Ming şi Qing grandioase şi solemne expun unele dintre cele mai fine pietre sculptate ale Beijingului şi măreţia secolului de descendenţă imperială. Cele 13 morminte situate la 48 de km de Beijing constituie unul dintre cele mai importante locuri din punct de vedere istoric. Fondatorul dinastiei Ming, Hongwu  este îngropat în Nanjing însă  aici sunt înmormântaţi alţi 13 împăraţi ai dinastiei. Mormintele sunt dispuse într-o schemă geomantică strictă, conform legilor imuabile ale feng shuiului.

Actuală capitală a provinciei Shaanxi şi Fostă capitală a Chinei, Xi´an este locul de unde s-a reuşit unificarea Chinei.

Capătul terminus Oriental, al celui mai faimos drum comercial al tuturor timpurilor: Drumul Mătăsii

Aici poate fi vizitat  Muzeul Armata luptătorilor din teracotă. Una din cele mai importante atracţii turistice ale Chinei, în afara celor din Beijing şi împrejurimi. Întalnirea cu  Armata de Teracotă taie rasuflarea  turiştilor şi lasă din nou, după Marele Zid, Oraşul Interzis şi celelalte atracţii turistice din zona Capitalei, impresia de colosal, de unic.  

Este o revelaţie, o armată întreagă, armata Imparatului Qin Shi Huangdi, cel care a unificat China. Mormântul lui se află într-un Mausoleu subpamantean, practic o piramida, nefiind accesibil turistilor.

Alte obiective importante sunt Muzeul de istorie al Provinciei Shaanxi şi zidul oraşului. Acest zid, construit în timpul Dinastiei Ming 1368-1644, este cel mai mare şi bine păstrat zid-fortăreaţă, al vreunui oraş de pe glob. Zidul are un perimetru de 13,7 km si are 5.984 creneluri şi 98 de locuri unde trupele garnizoanei care păzeau oraşul, puteau locui. Pe fiecare latură există o poartă, care cuprinde un turn principal, un turn de supraveghere, un turn încuietoare.

 

Armata Războinicilor de Teracotă veche de 200 de ani a fost descoperită întâmplător de nişte ţărani care săpau un puţ în 1974. Împăratul Qinshi Huangdi a unit China pentru prima dată sub dinastia Qin şi s-a apucat de o serie de proiecte uriaşe de construcţie care au inclus şi Marele Zid. Armata Războinicilor de Teracotă îngropată în peretele exterior al mausoleului împăratului construit în timpul vieţii sale a avut rolul de eternă gardă imperială. Miile de războinici de ceramică stau în picioare în interiorul a trei caverne. Acestea au avut la origini acoperişuri din lemn sub un strat de pământ. În mod remarcabil nici o însemnare istorică nu confirmă existenţa acestei armate. Cel mai înalt războinc are peste 1,8 m toţi fiind echipaţi cu arme de bronz, încă ascuţite, săbiii, lănci, arbalete, arcuri însă toate armele au fost îndepărate şi nu mai sunt la vedere.

Canton

Situat pe Fluviul Perlelor, Canton este unul din cele mai dinamice oraşe ale Chinei. Aici pot fii vizitate  Insula Shamian, Biserica Sfintei Inimi, Hualin (templu fondat de un călugăr indian în 526) şi Liurong Li (templul celor şase copaci). Turul în Canton poate continua cu Guanxio Si-templu păstrat în timpul Revoluţiei Culturale, Yuexiu Gongyuan - cel mai mare parc din Canton, Zhenhailou – monument comemorativ al celor şapte călătorii pe mare iniţiate de eunucul Zheng între 1405 şi 1433

Venind de pe platoul Tibetan rîul Yangtze hrăneşte văile fertile de dedesubt şi de asemenea, supune aşezările de pe ambele flancuri la inundaţii catastrofale. Unele dintre cele mai măreţe oraşe ale Chinei se îngrămădesc în jurul acestei importante artere de comunicaţii şi irigaţii.  Marele râu desparte China în mod convenabil în Nord şi Sud. Trenurile, avioanele şi automobilele e posibil să-i fi luat râului din importanţă însă farmecul său rămâne la fel. Numit şi Yangtze Kiang sau Chang Jiang- râu lung, această masă uriaşă de apă emite o vrajă puternică şi oferă o croazieră spectaculoasă. Rîul cel mai lung din China începe ca un firicel de apă în Munţii Tanggulashan din Qinghai, se umflă printre platourile tibetane, apoi plonjează în provincia Yunnan şi îşi pierde tăria gradual, în Bazinul Sichuan. Străbate 5.630 km printr-un şir de provincii şi în cele din urmă îşi revarsă apele în Marea Chinei de Est, deasupra oraşului Shanghai.  

 

Este capitala provinciei Hubei şi reprezintă un amalgam format din cele trei oraşe Wuchang, Hankou şi Hanzang, îngrămădite în jurul râului Yangtze.Whuchang a fost capitala statului Wu, în Perioada Celor trei Împărăţii, servind drept centru anti-Qing în timpul răscoalei Taiping. Hankou devine un port deschis în 1861cu un efectiv complet de concesiuni franceze, japoneze, britanice, ruse, germane.

Suzhou este una din principalele atracţii ale Chinei, legendară pentru canalele şi grădinile sale pitoreşti. Grădinile chinezeşti tind să inspire o stare meditativă aşa că vizita lor nu trebuie făcută în grabă.Grădinile din Suzhou sunt microcosmosuri ale naturii şi aduc elemente de Shangshui, munţii şi rîurile în oraşe. Totodată frumuseţea lor depinde foaret mult de vreme.

Renumit în toată China pentru mătasea şi ideaticul lac Vestic, Hangzou a avut parte de o istorie pestriţă. A prosperat pe când era capitala dinastiei Song de Sud dar a fost distrus de Taiping între 1860 şi 1862. Chinezii consideră Lacul Vestic a fi un lac celest şi arhetipal, un model pentru altele. Ca atare, este luat cu asalt de grupurile turistice. Pe malul nordic al lacului se află Templul lui Yue Fei.  

Marele râu Yangtze se goleşte în fluviul Galben, chiar la nord de Shanghai ca şi cum ar măcina ingeniozitatea ţării şi ar depozita-o pe malurile marelui oraş. În secolele anterioare Shanghaiul şi-a câştigat existenţa prin producerea bumbacului şi a mătăsii. Britanicii şi-au înfiinţat prima colonie aici după Tratatul de la Nanking care a pus capăt primului Război al Opiului în 1842.  

 

Pudong , noua faţadă a Shanghaiului provoacă aroganţa învechită a Bundului. Pudong este ca şi un sanctuar închinat finanţelor internaţionale, o expresie în beton a vanităţii şi chiar simbolul avântului reformator al chinezilor. Cele mai înalte clădiri ale Chinei au fost repartizate Pudongului încă din 1990, când schiţele au fost dezvăluite pentru prima dată publicului. Transparenta Jinmao Dasha este un testament îndrăzneţ al noii încredere în sine a Chinei, o clădire de 420 de metriI ce te împietreşte. Aceasta reprezintă urcarea trufaşă a celui mai înalt hotel din lume faţă de nivelul mării- Grand Hyat Shanghai, un hotel în nori cu o platfomră de observaţii la etajul 88. Celălalt edificiu din Pudong ce captează ochiul este tripodul din beton al Turnului Televiziunii Perla Orientului cu privelişti excelente peste oraş şi cămin al Muzeului Municipal de Istorie din Shanghai.  

 

Este capitala provinciei Schuan şi reuşeşte să conserve o bucăţică de istorie în ciuda modernizării pe scară largă. În afară de excelenta arhitectură a templelor, de atmosfera ceainăriilor şi a uriaşilor panda, acesta oferă şi o poartă de intrare intrigantă către Tibet. Oraşul este de asemenea inima iute a bucătăriei Sichuan şi o trambulină pentru pelerinii budişti către Leshan şi Emeishan.- Chengdu a prosperat ca un centru comercial major în timpu dinastie Tang.

Templul Qingyang sau Templul Caprei este o construcţie taoistă importantă aflată în partea vestică a oraşului. Un motiv tipic Taoist aici este Pavilionul celor Opt Diagrame un model ce reflectă eternul principiu Bagua sau cele opt trigame ale filosofiei taoiste. În faţa pavilionului, o tabelă din piatră înfăţişeză simbolul yin/yang ( principiul femeie bărbat, întuneric lumină)  înconjurat de Bagua.

Templul Wenshu este un complex budist mare în secţiunea de nord a oraşului. Complexul este format dintr-un grup de temple şi ceainării mari.

La 11 km de Chengdu se află Centrul de Cercetare pentru Reproducerea Ursului Panda Uriaş.

La confluenţa celor două râuri ce trec pe lângă baza Dealului Lingyun din Leshan nu departe de Emeishan se află o statuie uriaşă a lui Budha. Doar capul acestuia măsoară 15 m în înălţime, urechile sale au o lungime de 7,5 m iar laba piciorului său poate susţine un public de 100 de oameni. Acest Buddha este Buddha viitorului. Haitong, un călugăr  evlavios din apropiatul Templu Lingyun a făcut din aceasta munca sa de inimă, începând în 713, însă a murit înainte de finalizarea ei. El s-a înhămat la proiect astfel încât prezenţa lui Budha să calmeze apele turbulente ale râurilor Dadu şi Min de dedesubt, ce şi-au cerut tributul în vieţi omeneşti.

 

Un tărâm vast de platouri înalte şi vârfuri montane, Tibetul a captivat cu mult timp în urmă imaginaţia vestică. Epitetele sale – Acoperişul Lumii, Sangri-La şi Tărâmul Zăpezilor- evocă o spiritualitate tentantă. După ce monarhul Trisong Detsen a decretat budismul drept religie de stat în sec. al VIII-lea, Tibetul s-a dedicat spiritualităţii pentru o lungă perioadă însă istoria sa modernă tulbure şi continuă au diluat în mod trist mare parte din misterul său. După secolele de izolare şi comunicare defectoasă cu lumea din exterior, conservatorismul şi înapoierea Tibetului l-au lăsat incapabil să reziste invaziei chineze din 1951. O revoltă tibetană din 1959 a fost zdrobită fără milă iar mai mult de 100.000 de tibetani au fugit din ţară inclusive Dalai Lama. Cultura tibetană a fost martora anihilării din timpul Revoluţiei Culturale când mii de mănăstiri au fost distruse. Astăzi Tibetul supravieţuieşte ca o regiune autonomă, între hotarele Chinei. Condiţia de a avea permise este impusă tuturor turiştilor străini – care trebuie aranjate printr-o agenţie de turism

 

Capitala sacră a Tibetului, păzeşte flacăra scântâietoare a moştenirii tibetane, pe care dominaţia chineză nu a reuşit să o stingă. Palatul Potala priveşte în jos, asupra unui oraş asaltat însă nu complet jefuit de cultura Han chineză, în timp ce portalurile ademenitoare ale nenumăratelor temple din Lhasa , în special fabulosul Templul Jokhang, permit accesul către tărâmul misterios al budismului tibetan.

Una dintre cele mai vechi clădiri din Lhasa, întortocheatul Templu Jokhang este de asemenea, cel mai venerat dintre templele tibetane. Templu este divizat în sanctuare interioare şi exterioare.

Alte temple ce merită vizitate în Lhasa sunt Mănăstirea Meru Nzingba şi Biserica de Maici Ani Tshamkhung sau Mănăstirea Tengyling.

 

Palatul Potala : un castel uriaş, o clădire înconjurată de ziduri ce domină pantele Muntelui Roşu-Palatul Potala reprezintă fără doar şi poate particularitatea oraşului Lhasa. Cu Dalai Lama în exil, Potala a fost scos din scenă, însă Palatul rămâne un simbol puternic al naţiuni tibetane. Minunatul palat ce seamănă cu o fortăreaţă, răsare din partea dealului de deasupra oraşului Lhasa. Îşi ia numele de la Muntele Potala, căminul sacru al bodhisattva compasiunii, Avalokiseshvara cunoscută în China drept Guanyin. Potala este formată din două secţiuni diferite: Palatul Alb şi Palatul Roşu. Secţiunea exterioară, mai mare, Palatul Alb a conţinut apartamentele rezidenţiale de iarnă ale lui Dalai Lama şi sediul guvernamental. Palatul Roşu din interior este un domeniu magnific de temple şi clădiri spirituale. Zidurile uriaşe care înconjoară palatul încurcat, format, din 100 de camere, sunt fortificate, cu tunuri de observare la cele două colţuri sudice.