India

Oraşul Delhi este sistemul nervos central al politicii din India şi cel mai mare nod comercial al Indiei. Majoritatea celor peste 16 milioane de locuitori trăiesc pe aria în expansiune de 1500 km² care înconjoară cele şapte zone istorice successive. Delhi are propriul stat politic, o unitate a cărei administraţie trebuie să facă faţă unei alarmante rate de creştere a populaţiei şi unui climat secetos, cu veri fierbinţi şi ierni aspre. Există peste 1000 de clădiri istorice în Delhi, pe străduţe laterale, în spatele curţilor oamenilor, pe terenurile de golf. Există anumite locaţii şi activităţi prin care se remarcă oraşul Delhi: menţionăm plimbarea cu rişca prin Kinari Bazar din Old Delhi, călătoriile cu metroul, plimbările prin Lodi Gardens sau urcatul pe Raisina Hill. Dintre locaţii amintim satul sufist Niyamuddin-cea mai veche zonă rezidenţială din oraş, grădina funerară restaurată a lui Humayun, precursoarea Taj Mahalu-lui, grădina memorială a lui Mahatma Gandhi, Casa memorială Indira Ghandi si multe altele.

 

Sikander Londi a mutat capitala de la Delhi la Agra. Dar împăraţii moguli aveau s-o transforme într-o curte strălucitoare, ca-n poveşti, a cărei faimă va ajunge în Europa, iar unul dintre ei Shah, a construit aici Taj Mahalul. Astăzi clădirile pustii îţi solicită imaginaţia pentru a le vedea însufleţite. Fortul Agra: după scurta domnie a lui Babur, în timpul cărei a organizat o mare festivitate la Agra, Humayun a dus înapoi capitala la Delhi.

 

Mumtaz Mahal (cea aleasă a palatului), soţia lui Shah Jahan, a murit în iunie 1631 după ce a dat naştere celui de al paisprezecelea copil al lor. Ea fusese soţia, sfătuitoarea şi sprijinul împăratului timp de 17 ani. Canalizându-şi diperarea în creaţia mausoleului ei, Shah Jahan a înfiinţat un consiliu al celor mai buni arhitecţi şi meşteri. Construcţia Taj Mahalului a durat 22 de ani. Meşteri şi muncitori au venit din Bagdad, Delhi, Samarkand, Turcia şi de prin toate părţile Asiei. Marmura a fost adusă din Makrana, de lângă Jaipur. Mormântul-grădină a lui Mumtaz Mahal reprezintă culmea rafinamentului grădinii funerare mogule. La Taj Mahal, proporţiile sunt mult mai echilibrate; marmura luxoasă a înlocuit gresia, iar întreaga platformă şi mausoleul sunt deplasate din centrul grădinii către capăt, pentru a profita de lumina râului şi de a se contura pe albastrul cerului. Forma domului este mult mai elegantă şi la o atentă cercetare mult mai fin încrustată. Memorialul este mai mult decât un simbol al răsplăţii paradisului care il aşteaptă pe credincios. Simbolizează de asemenea grădina deliciilor regale şi o oază luxuriantă în inima deşertului. La aceasta , Shah Jahan a adăugat o altă dimensiune politică: Taj Mahal simbolizează slava islamului întrupată în atotputernicii cârmuitori mogului.  

 

Forţa dominantă –fizic şi psihic- a Indiei de Est este fluviul Gange. Sutele de afluenţi curg pe versanţii Munţilor Himalaya şi se unesc cu celelalte dând naştere câmpiei şi Deltei Gangelui.

 

Fost Bombaz până când numele i s-a schimbat oficial în 1995, în cinstea zeiţei venerate de primii locuitori de aici-este oraşul în care locuiesc peste 10 milioane de oameni. El găzduieşte sediile ale aproape tuturor bancilor majore din India, ale instituţiilor financiare şi ale companiilor de asigurări. Are cele mai mari burse de valori din lume, port şi industrie cinematografică. Are chiar şi platfomre petroliere, înălţându-se în larg în stil Manhattan,  o publicaţie denumită  Verve replica Indiei la Vanity Fair. Mumbay este cel mai modern şi mai  internaţional oraş al Indiei cu inevitabile inegalităţi. Reamracabila moştenire a Mumbayului se concretizează în superbe clădiri coloniale. The Gate of India construită pentru a celebra vizita în India din 1911 a lui George al V-lea şi a reginei Mary, este îndreptată spre port, la Apollo Bunder. Din faţa ei se vede deosebit de frumos Taj Mahal Hotel unul dintre cele mai mari hoteluri din Orient construit de industriaşul pars J.N. TATA. Tot din categoria moştenirii coloniale fac parte Chhatrapati Shivaji Maharaj Vastu Sangrahalaya- odinioară şimuzeul prinţului de Wales. Cel mai frumos grup de clădiri publice în stil gotic Victorian, înşirat de-a lungul   Mayo Road. Impozanţa, siguranţa şi contururile romantice reflectă epoca progresistă în care au fost construite. Prima este Secretariatul capitanului Wilkins, urmează Universitz Convocation Hall cu scările sale în spirală şi cu University Library şi Rajabai Clock Tower. Grupul se încheie cu High Court a colonelului Fuller, Public Works Office şi General Post Office. 

 

Este un adevărat oraş fantomă. Acest grup de clădiri misterioase este tot ce a rămas din oraşul conceput şi construit de Akbar pentru a fi capitala ideală. Prinzând viaţă în 1571, a cunoscut un success imediat; după numai 14 ani, a fost virtual abandonată când Akbar a fost chemat să apere hoarele de nord-vest ale imperiului său. Curtea l-a urmat şi nu s-a mai întors niciodată.  Iată cum a ales Akbar acest loc: cu toate că la 26 de ani puternicul împărat îşi consolidase imperiul, în pofida multor alianţe prin căsătorie acesta nu avea nici un moştenitor.  După pelerinajul anual la mormântul lui Chishti de la Ajmer pe drumul de întoarcere acesta s-a oprit să vadă un sfânt în viaţă. Acest sfând Chisti-şeicul Salim a prezis că Akbar va avea trei fii. Previziunea s-a implinit iar Akbar a construit un nou oraş în locul în care locuia sfântul. A numit oraşul Fatehpur Sikri adică Cetatea Victoriei şi l-a menit să fie centrul cultural, comercial şi administrativ al imperiului său.

 

Create între secolele  al X- lea şi al XII-lea de către cârmuitorii din dinastia Chandella, un clan rajput care a rezistat invaziei musulmane, au fost date uitării până în 1819. Izolarea pădurii a protejat splendidele temple hinduse din Khajuraho, împiedicând distrugerea lor de către musulmani. În 1819, un topograf militar britanic a găsit templele în jungla deasă. 20 de ani mai târziu, căpitanul T.S. Burt care călătorea prin zonă a auzit de temple şi le-a căutat. El a raportat: Am găsit şapte temple hinduse, foarte frumoase şi sculptate cu mare artă, din punct de vedere al realizării deşi sculptorul a îngăduit uneori ca subiectul său să devină ceva mai aprins decât ar fi fost absolut necesar pentru scopul său. Erotismul sculpturilor atrage vizitatorii, dar noile studii arată că, odinioară Khajuraho era cunoscut ca Shivpuri  (oraşul lui Shiva) iar sculpturile ce împodobesc templele repovestesc şi celebrează căsătoria lui Shiva, zeul energiei creatoare şi distructive, cu Parvati. De aceea ele ilustrează consumarea căsătoriei şi în acelaşi timp, cea mai mare experienţă spirituală cu putinţă de obţinut.      

 

Acest ţinut a creat imaginea maharajahului vânând, luptând, irosindu-şi timpul cu prinţesele sale şi scăldându-se în perle, smaralde şi diamante. O vizită la fortul medieval din Amer şi apoi la oraşul din apropiere, cu ziduri ănconjurătoare, Jaipur, ambele pe rând capitala puternicului clan kachawaha, este o bună introducere ăn Rajasthan. Din cele 36 de clanuri mândre şi răizbonice Rajput, toate din casta hinduşilor kshatriza, Kachawaha din Amer a devenit unul dintre cele mai amri.

Pentru cei care au visat să călărească pe un elefant pictat atunci călkătoria până la Amer Fort, în afara Jaipurului este un vis devenit realitate. Cu acsetă ocazie poate fi vizitată zona de aşteptare a elefanţilor, unde ei mănâmcă trestie de zahăr. Elefanţii se găsesc zilnic dimineaţa, nu e nevoie de înscriere prealabilă.

 

India este plină de palate. Sunt cu miile, uriaşe şi nefolositoare în ţara democratică de astăzi. Totuşi ele sunt nucleul fiecărui oraş vechi şi domină satele, se înalţă pe malul lacurilor, sunt construite pe munţi şi se întâlnesc, suprinzător, chiar şi la capătul unor uliţe noroioase. Cel dintâi care a sesizat potenţialul închirierii camerelor palatelor pentru vizitatori a fost maharajahul din Jaipur. El a deschis Rambagh palace din Jaipur, la 8 decembrie 1957. Hotelurile moştenire cum sunt cunoscute, nu se găsesc doar în Rahajastan. Ele sunt răspândite din Himalaya până în Tamil Nandu. Fortul Nalagarh stă cuibărit la poalele Munţilor Himalaya lângă Chandigargh.  

Al patrulea la succesiune după Jai Singh I, Singh al II-lea s-a suit pet ron la numai 11 ani. Jai a primit titlul de Sawaicare-l punea deasupra celorlalţi rajput. În Jaipur poate fi vizitat Citz palace şi colecţia sa de ţesături, arme împodobite, picture şi covoare. În apropiere se află Jantar Mantar, un curios set de instrumente astronomice de mari dimensiuni concepute să măsoare timpul cu mai multă precizie. În afar complexului de palate pieţele din Jaipur sunt o explozie de culoare. Aici se găsesc brăţări, pantofi, marionette, parfu7muri, mătăsuri, haine de bumbac, etc.

 

Udaipurul este cel mai plăcut şi mai romantic oraş din  Rajasthan, cu lacurile sale tremurătoare laminate blând, cu centrul său compact, cu prosperitate efervescentă şi cu numeroase palate restaurate cu grijă. Un strigăt de protest către agresivitatea comercială şi poluarea din Jaipur, Udaipurul este locul perfect pentru o zi sau două de relaxare.     

Explorarea oraşului poate începe cu vaporaşul, cursa de seară, în jurul lacului Pichola, săpat când Udai Singh a anihilat pericolul mogul la Chittargarh şi a făcut aici capitala statului său Mewar. În acest ţinut sunt multe de văzut. Strălucitorul parc regal de automobile se află alături de Garden Hotel vizavi de Gulab Bagh-grădina de trandafiri.

 

 Unul dintre cei mai influenţi oameni ai secolului XX-lea, Mohandas Karamchand Gandhi (1869-1948) s-a născut în Porbandar, în vestul Gujaratului, unde tatăl şi bunicul lui au fost diwans ai statului princiar. Făcându-şi studiile de avocatură la Londra , a lucrat în Africa de Sud unde rezistenţa lui pasivă împotriva orientării guvernului şi a discriminării rasiale l-au determinat pe poetul Bengali Rabindranath Tagore să-i dea Numele de Mahatma-Suflet Mare. Întors acasă în 1915, Gandhi s-a alăturat luptei Indiei pentru libertate şi a înfiinţat Sabarmati Ashram în Ahmedabad. Ghandi a avut un caracter puternic, charismatic, secondat de un cod de viaţă auster şi uriaşe ambiţii pentru India. Şi-a desfăşurat campania fără odihnă luptând pentru swadwsi, respingerea bumbacului de import care-I distrusese pe ţesătorii indieni. La 30 ianuarie 1948, un extremist hindus, iritat de toleranţa lui Ghandi faţă de musulmani, l-a asasinat în Delhi. Ca o ironie această faptă cumplită a avut ca efect înăbuşirea definitivă a Indiei.